O dușmănie zăcută, bătrânească și otrăvită se revarsă din instituțiile justițiare ale statului român și se îndreaptă contra nefericitului și fragilului prinț Paul-Philippe al României, persoană carismatică, scriitor fin, istoric, nepot al regelui Carol al II-lea al României și co-moștenitor legal al bunurilor acestuia, ultimul prinț românesc veritabil al familiei regale Hohenzollern, descendent din Carol I pe linie masculină.
Prințul nu a făcut nimic, n-a săvârșit nici o nelegiuire, dar a fost amestecat într-un proces tipic românesc în care martorul este deja condamnat pe viață sau la ani grei de pușcărie încă de când a pășit în sala de judecată. Prințul a reușit totuși să părăsească România urmărit de ura furibundă a autorităților.
Ministerul de Interne al României îl dă pe prinț în urmărire generală, în întreaga lume (ceva de genul ”Prindeți și arestați!” sau ”Mort ori viu! Recompensă.” ). Ministrul Justiției din România, Alina Gorghiu declară cu fraze încrâncenate din care răbufnește gerul că ”statul român va folosi toate pârghiile de care dispune” pentru a-l prinde și a-l aduce în țară pe prințul Paul-Philippe de România, în vârstă de 75 de ani, nepot al regelui Carol al II-lea al României și co-moștenitor legal al acestuia. Înalta Curte de Casație și Justiție din România s-a pus în mișcare, Curtea de Apel Brașov aleargă disperată să facă petiții la Parchetul din Malta, la Parchetul Franței, ca să-l extrădeze pe prinț neîntârziat în România. Și când Franța și Malta refuză, Justiția română se zbate, se dă cu curul de pământ, țipă isteric, sesizează Curtea de justiție a Uniunii Europene, urlă: ”Îl vrem pe prințul Paul! Acum! Trebuie să-l judecăm! Să-l băgăm la ocnă! E un criminal, știm noi bine acest lucru!”.
Penitenciarul Rahova salivează de poftă să-l vadă pe prinț în arest, a măturat deja și aranjat celula în care va fi adus cu cătușele la mâini (și probabil cu picioarele în fiare) prințul Paul, dușmanul țării și al poporului, un ”prinț fugar” foarte periculos: este istoric, scrie cărți și vorbește engleza și franceza.
E ceva stalinist în toată această revărsare de ură încrâncenată care ne înjosește ca stat european și care nu caracterizează deloc poporul român, o dușmănie, o nobilofobie exaltată pe care nu au cultivat-o decât bolșevicii ruși care au asasinat cu sânge rece familia țarului Nicolae al Rusiei în timpul Revoluției Socialiste.Ai putea jura că bietul și delicatul prinț Paul-Philippe, odată căzut în ghearele Alinei Gorghiu și ale Justiției din România, va fi băgat la subsol într-un beci sordid și sugrumat cu sânge rece, cu mâinile goale de însăși Alina Gorghiu, apoi dus și îngropat de jandarmi într-o pădure într-un loc secret, la fel cum a fost îngropată familia țarului Nicolae acum o sută de ani.
La fel de nemiloși și bestiali (culmea!) se arată tinerii jurnaliști români de azi, ăia democrați, care au crescut cu drepturile omului în gură și cu apărarea libertății de exprimare! Ei publică articole otrăvite, toxice, manipulând cititorii, căutând în unanimitate tovărășească de inspirație comunistă, să demaște dușmanul de clasă și să-l înfiereze cu ură revoluționară în articole precum: ”Cum încearcă Paul de România să scape de extrădare”, ”Prințul fugar, Paul Lambrino, face un nou apel pentru libertate. Modul în care vrea să evite extrădarea”, ”Prințul Paul își bate joc de noi!”, ”Prințul Paul nu este al României, nici din Malta, e un fugar” etc. etc.
Jurnaliștii români îl prezintă pe prinț în cele mai întunecate culori, îl batjocoresc poreclindu-l ”Prinsul”, îl tratează ca pe un bandit și ucigaș internațional, îl atacă în haită, cu o ură canină, turbată, care nu este justificată de nimic. Nu există un singur jurnalist român să fie de altă părere și să pună sub semnul întrebării acuzele care i se aduc prințului. Și acest lucru te înfioară, această unanimitate vestește totalitarismul cel mai profund, terfelirea cea mai abjectă a democrației și a libertății de gândire și exprimare.
Dacă vei încerca să-i contrazici pe ziariștii români vei deveni prada sigură a acestei haite care pare atinsă de rabie și care se va repezi asupra ta să te sfâșie de viu. Singurul lucru care-i va face să se oprească va fi să aprobi ce zic ei. Eventual să le zici: ”Haideți să-l omorâm pe prințul Paul al României!” .
Este o exaltare fanatică în toată această atitudine a jurnaliștilor români și o unanimitate de păreri bolșevică absolută care pur și simplu te înspăimântă. Nu întâlnești așa ceva decât în dictaturile de tip fascist și în totalitarismul cel mai întunecat.
Nu există în presa românească nici măcar un singur jurnalist român care să ia apărarea prințului ori să pună sub semnul întrebării acuzele care i se aduc.
Din ce pivnițe, din ce caverne au apărut acești jurnaliști setoși de sânge, exaltați și fanatici? Fanaticul și exaltatul sunt bolnavi mintal. Francezii știu asta. Și o știu și maltezii.
În mod sigur maltezii și francezii vor refuza să-l predea Justiției Române pe noul cavaler al Ordinului Cruciat Maltez, prințul Paul-Philippe.
Ce va face atunci ministereasa Justiției din România, Alina Gorghiu? Își va băga unghia în gât ca pițigoiul când vrea să se sinucidă? Și dacă Franța și Malta vor refuza în continuare extrădarea prințului ce vor face statul român și guvernul de la București? Se vor da cu curul de pământ? Se vor zgâria pe ochi? Se vor repezi cu capul în zid?
Zorro
